Aici e casa mea. Dincolo soare si gradina cu stupi.
Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta
si asteptati sa vorbesc- De unde sa incep?
Credeti-ma, credeti-ma,
despre orisce poti sa vorbesti cat vrei:
despre soarta si despre sarpele binelui,
despre arhanghelii cari ara cu plugul,
gradinile omului,
despre cerul spre care crestem,
despre ura si cadere, tristete si rastigniri,
si inainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
asa de mult sa planga si n-au putut.
Amare sunt toate cuvintele,
de-aceea – lasati-ma
sa umblu mut printre voi,
sa va ies in cale cu ochii inchisi.
Lucian Blaga
