Metamorfozele publicului de teatru

Posted by: suzique on: iunie 26, 2008

• In: comunicare | teatru
• Comment!

Metamorfozele publicului de teatru. Definirea publicului din perspectiva evoluţiei artelor spectacolului

Lucrarea mea de licenţă. Scurtă poveste. Am pornit de la ideea că vreau să scriu despre teatru. Iniţial mă gândeam să fac o lucrare despre teatrul de stradă ca formă contemporană a dramaturgiei, bazându-mă pe practica de vara trecută de la Institutul Cultural Român, cu care am colaborat în vederea organizării Festivalului de Teatru în aer liber ApăAerFoc. Mi-am spus că nu e destul. Cum puteam să leg ştiinţele comunicării de teatru? … publicul de teatru ( învăţasem la seminariile de Istoria Comunicării despre Gabriel Tarde, dinsticţia public- mulţime) . Într-o noapte, în somn, îmi visez tema. Oare cum s-a dezvoltat publicul de teatru? S-a tot scris despre marii dramaturgi, curentele teatrale…dar despre public ? Istoria teaturlui este şi istoria spectatorului de teatru. Mă trezesc. Iau o foaie şi un pix.  Structura lucrării:

Capitolul 1 – Definirea publicului de teatru din perspectiva teatrologilor, sociologilor. Delimitări conceptuale.

Capitolul 2 – Metamorfozele publicului de teatru. Evoluţia publicului din Antichitate până în perioada contemporana.

Capitolul 3 – Studiu de caz. Definirea publicului de teatru de stradă. Metodă de cercetare: Interviul aplicat membrilor trupelor de teatru cu care am păstrat legătura prin mail.

Dintr-o dată s-a conturat ceva deosebit. Am nevoie de prof. coord. Complicat. Dl. Prof. Grigore Georgiu – Cultură şi comunicare ( m-ar putea coordona pe partea de teatru). Publicul..desigur..Dna Nicoleta Corbu. Oare pot să am 2 profesori coordonatori? Simţeam potenţialul temei. Primesc răspuns pozitiv din partea ambilor prof. Sunt plăcut surprinşi de temă. Un început promiţător. Eu sceptică. Oare în ce m-am băgat?

Perioada de cercetare mi-a mâncat sufletul (de plăcere). Zile întregi la BCU, căutând prin diferite cărţi informaţii despre publicul de teatru. Termin primul capitol: Aristotel, Umberto Eco, Wald, autori români, Engels, Marx, o nebunie. Încununat cu Gabriel Tarde. Aveam primele 15 pagini. Încep să citesc istoria teatrului din 3 lucrări de specialitate. Încep să-mi dau seama de munca titanică. Dar aşa bine mă simţeam..Ce selectez? Ce e mai important? Aveam 25 de pagini. În luna martie alfăm că lucrarea de licenţă trebuie sa aibă maxim 50 de pagini. Criză de nervi. Cât să mai tai? Întalnire cu prof. coord. Este bine, greşeli de formă. Merg mai departe. Studiul de caz. Fac grila de interviu ( 10 întrebări). Le traduc în engleză. Le trimit pe mail. Interviu şi cu Mihaela Neţoiu (organizator festival). Panică. Nu primesc răspunsurile după o săptămână. Panică. Sigur sunt prin turnee. Mai aştept. Inbox 4. Fericire maximă. Traduc, interpetez, finalizez studiul de caz. Concluzii..ohoo…Limitele cercetării. Partea asta mi-a plăcut foarte mult pentru ca mi-a dat posibilitatea să fiu sinceră şi să punctez exact părţile slabe: istoria teaturlui privită schematic, limite de spaţiu, definirea publicului de teatru de stradă din spaţiul european..deci limită geografică

Prof. mulţumiţi. Chiar foarte mulţumiţi. Aud de la colegi cum că se spune că lucrarea mea are sclipire. De necrezut. Mai ales ca aveam pe consţiinţă al doilea capitol ciopârţit pentru a mă încadra în numărul de pagini. Predare licenţă. Ziua susţinerii…fluturi în stomac plus toate gâzele pământului. Pregătesc slide show. Pregătesc filmulet:1 min 41 de secunde. Montat de mine din ce-am filmat la festival. Tare inspirată am fost. Comisia mă primeşte toată un zâmbet. Eu cam tremuram. Fâstâceli. Glas dârdâit că doar deh…la examenele orale se întampla să plâng dacă primeam vreo laudă. Copil nebun. Încep să prezint. Dintr-o dată mi se umple sufletul de bucurie şi de entuziasm, îmi dau seamă ca prezint lucrarea mea de suflet. Dl. Georgiu foarte mândru..foarte bine, foarte bine…ceva deosebit…mai ales când am prezentat filmuleţul. Comisia mă privea admirativ. Simţeam.. ehe, dar ce nu simţeam. Intră domnul decan…Dl. Georgiu: Domnulee deecaan, vă rog, veniţi să vedeţi ceva deosebit..teatru de stradă. Se blochează laptopul facultătii. Nu mai porneşte nici măcar prezentarea. Asta e. Prezint concluziile.. răspund la întrebări. Foarte frumos. Nu-mi venea să cred că reuşisem.

Cel mai frumos an, cele mai multe cunoştiinţe dobândite. Profesori minunaţi. Tristeţe maximă pentru că s-a terminat. Le mulţumesc profesorilor. Ei au fost de nota 10.

în timp ce scriam aceste rânduri, primesc felicitări pe mail:

“Bravo, Suzana, ai muncit mult la lucrare şi a iesit într-adevăr o lucrare
foarte buna. Tot meritul e al tău. Bravo”. Nicoleta Corbu

“Doamna Suzana Macarie,

Felicitări! E meritul dvs. A contat calitatea lucrarii, dar şi calitatea
susţinerii. Sunt şi eu bucuros pentru succesul dvs. Aţi meritat nota zece
cu prisosinţă.

Cele bune,
Gr. Georgiu”

Cum să nu verşi câteva lacrimi de bucurie?

Mă gândesc serios să încerc să public lucrarea. Cred că e destul de complicat. Să vedem ce visez în legătură cu asta.

Iată şi filmuleţul, parte din prezentare: