Povestea e destul de simpatică. Pentru că fac eu mereu haz de necaz. Problema: măseaua de minte, stânga, jos. Efecte: ceva inflamaţie, umflarea obrazului şi a unei amigdale. Soluţia: dentist. Soluţia apropiată: coleguţa mea scumpă de la master care e stomatolog. Beatriceeee, mă doare, nu pot să mânanc, să dorm. Răspunsul : Vino mâine la cabinet. La 8 dimineaţa eram la cabinet. Ochii mari, nedormiţi, umflată, nemâncată. Eram drăguţă tare. Control. Trebuie facută radiografie să vedem ce şi cum, dacă are loc să iasă, dacă nu are. Bun. Merg la MediDent. Interesantă radiografie. Mă întorc la cabinet. Soluţia: extracţie, molarul nu are loc să iasă şi din această cauză am făcut şi infecţie. Auzisem eu că nu-i de joacă cu extracţiile, că-s dificile. Accept. Altă soluţie nu există, nu mai vreau să stau în durere. Încep să sune telefoanele. Mama: Suzana, mai bine nu faci extracţia. Hai să ne mai sfătuim şi cu altcineva. Sunt ingirjorată. Eşti şi singură acolo. Ce faci dupa anestezie? Mama, altă soluţie nu există. O scot şi cu asta basta. Tare curajoasă am fost. Sună soră’mea: Pfuai, ai grijă, o să fie cam dureros. Da, vă mulţumesc pentru încurajări, staţi liniştite. Nu-s nici prima, nici ultima care face extracţie de măsea de minte. Ce atâtea discuţii. E măseaua mea şi o dau afară pentru că-mi face rău. Vă sun după. Bun. Mici probleme. Nu puteam să deschid gura suficient de mult. Vine altă domnişoară să-şi încerce norocul. Vine marea Doamna Doctor Stomatolog, o doamnă care-ţi inspiră motto-ul prin suferinţă ajungi la fericirea supremă. M-am lăsat pe mâna ei. Eram vedeta cabinetului. Erau 4 perechi de ochi care priveau cu uimire ce se petrecea. Deodată văd măseaua de minte. Era imensa, ascunsa cumva in gingie, ieşită cu doar un colţişor. Aveam infecţie, nebunie pe acolo. Nu m-a durut. A fost excelent. Partea mai rea a venit abia după, la vreo 10 minute de la extracţie. Trecea anestezia. Ah, am uitat să menţionez că m-a şi cusut cu aţă albastră din plastic, cred. Peste 7 zile îmi scoate firele. Ei bine, după marele moment mă bufneşte plânsul, mă durea parcă mai rău ca atunci când o aveam. Ketorol, algocalmin, laser pentru cauterizare. Mi-era o foamne…Plec cu paşi mici, găsesc un magazin şi-mi cumpăr biscuiţi Picnic pentru că erau mai mici şi puteam să-i mânanc. Şi mergeam pe stradă plângănd, dar nu-mi puteam opri lacrimile, eu râdeam în sinea mea. Cristina zicea că e de la cât de drogată eram cu pastile, anestezii. Posibil. Prima noapte: comprese cu gheaţă, febră, durerile facerii. De dimineaţă am mers iar la cabinet pentru o noua sesiune de laser şi exerciţii cu maxilarul. Mi-a dat coleguţa mea reţetă, antibiotic şi Ketonal forte care e foarte bun (numai că ţine cam 6 ore, după care iar durerile facerii). Mama, draga de ea, mi-a pregatit supe creme, ficăţei pisaţi, suc de fructe, brânză cu biscuiţi şi măr. Ca pentru bebeluşi răsfăţaţi. Cam atât. În 3 ore se duce efectul ketonalului şi mă pregătesc pentru o nouă sesiune de durere. E chiar distractiv.

Coleguţa, mulţumesc pentru dedicare, suportare şi tratare

Vorba lui Victor: E de departe cel mai fermecător dentinst pe care îl cunosc.

Sper să mă fac bine cât mai repede posibil

Later Edit: Acum pot mânca, dormi. Am intrat în normal. Pfiu!