Nu-mi mai rămâne deci, ca să exist, decât pictura. Dacă aş înceta să pictez, aş fi disperat cu totul. Culorile, şi nimic altceva decât culorile, sunt singurul limbaj pe care-l pot vorbi, culorile-mi spun ceva. Ele trăiesc încă, în timp ce cuvintele au pierdut pentru mine sens, valoare, orice expresie. Pentru mine, culorile sunt ăncă de pe lumea aceasta; ele cântă, sunt de pe această lume şi-mi pare că mă leagă de Cealaltă Lume. Regăsesc în ele ce a pierdut cuvântul. Ele sunt cuvântul: desenul,da, dar mai cu seamă culoarea e cuvânt, limbaj, comunicare, viaţă, tot ce poate să mă lege de rest, de univers.
Eugene Ionesco, Căutarea intermitentă, Ed. Humanitas,2004


Umberto Eco


